Cvartetul Giocoso

 

Pam pam!

Acum o săptămână m-am văzut de câteva ori cu vechii mei prieteni din cvartetul de corzi Giocoso, să fac un material despre ei. Aşa, cu plusuri şi cu minusuri din vieţile lor, ceva natural şi sincer. Faptul că mă cunosc cu doi dintre ei de… Dumnezeule, 21 de ani, i-a ajutat să se relaxeze în faţa camerei. Ei bine, în mare…

Au venit din Viena, oraşul în care locuiesc de câţiva ani pentru 3 concerte aici, în România. La Castelul Peleş, la Palatul Mogoşoaia şi în Bucureşti, la Ateneul Român. Întâlnindu-mă din nou cu ei parcă nu-mi venea să cred că pentru 16 ani am dus şi eu viaţa asta. Grea, dar pentru cei ce-şi doresc cu adevărat, frumoasă. Sunt mândru de ei că au continuat şi sunt acum atât de bine. Nu pot decât spera ca peste ani şi ani când o să se vorbească despre ei, să fiu pomenit şi eu ca ăla care-a făcut povestioara aia despre ei.

Şi că tot am ajuns la ea, să începem. Deşi nu prea avem cu ce încă, ha ha! Am avut parte de o perioadă puţin cam aglomerată şi deşi nu mă plâng, de-abia acum cred că pot lucra şi la filmul lor. Deocamdată, am un 1st cut al interviurilor lor. Ăsta de mai jos. A fost ceva de muncă…

Dar asta e şi partea cea mai grea ce-i drept, alesul poveştilor. A doua chestie ca dificultate ar fi ce urmează acum, scurtarea lor, că parcă ţi se rupe inima când renunţi la ceva. Şi tot aşa, până ia materialul formă. Organizarea de asemenea, e cheia. E foarte important să ştii ce şi cum vrei şi să te mişti repede. Iar ca să te mişti repede, trebuie să fii organizat. Înregistrările audio, toate sutele de cadre pe care le ai cu ei, fotografiile, diplomele scanate, absolut orice, trebuie să fie în ordine.

Mai jos e dovada presiunii exercitate asupra mea într-una din zilele de filmare. Acest barbar a fost prins în fapt, se poate vedea clar că au fost momente în care am lucrat sub ameninţarea joystick-ului.

Iar aici dovada că nu mă ameninţă pe mine nimeni cu bătaia în jocuri şi că am cedat presiunii. Şi l-am bătut. Rău. După minim 15 ani de experienţă în asta, nici n-avea cum să nu-l bufnească râsul.

Lăsând gluma la o parte, ar trebui totuşi să renunţ la vrăjeală şi să mă întorc la treabă.

Hai salut!